Arde cerul fără milă,
Peste câmp și peste vie,
Zarea tremură-n lumină –
E-un sărut de iulie.

Grâu-n picioare de lumină
Se închină blând în vânt,
Soarele, cu mână plină,
Scrie aur pe pământ.

Se prelinge peste case,
Peste inimi obosite,
Peste doruri rămăsese
În tăceri nedeslușite.

Pe sub nucii vechi din vale,
Umbra pare rugăciune,
Și-o fântână cântă-n șoapte
Despre vechea sărbătoare.

Într-un timp ce nu se grăbește,
Soarele dogorește lin,
Și din tot ce se trăiește
Curge-un dulce și-un venin.

Soare de iulie-aprins,
Pui în suflet cer întins.
Ne usuci și ne-nflorești –
Tu ne doare, tu ne ești.